Cum m-au condamnat la iubire

Cum m-au condamnat la iubire E linişte la Curtea Marţială, Cu toţii stau, nerăbdători, în sală, Aşteaptă condamnaţii şi sentinţe, Privesc în jur şi caută referinţe. Nimeni nu ştie ce se va întâmpla, Cine a greşit şi care-i va fi pedeapsa, Se privesc, cu... More

Cum m-au condamnat la iubire E linişte la Curtea Marţială, Cu toţii stau, nerăbdători, în sală, Aşteaptă condamnaţii şi sentinţe, Privesc în jur şi caută referinţe. Nimeni nu ştie ce se va întâmpla, Cine a greşit şi care-i va fi pedeapsa, Se privesc, cu toţii, bănuitori Dar dau din cap atotcunoscători. "- Să vă ridicaţi, vă rog - anunţă aprodul, Va intra în sală judecătorul!" Şi, apoi, cu degetu spre mine arată "- Numele tău, să-l spui, deîndată!" "- Femeie", zic, ridicându-mă-n picioare, Cu toţii-mi aruncă priviri iscoditoare "Cine-i, ce-a făcut?", se aude-n şoaptă. "- Femeie, mă numesc şi mă declar vinovată. Da, am strâns lacrimile tuturor, Ale mamei, ale pruncilor - ale oamenilor -, Le-am transformat în ape curgătoare Şi le-am lăsat să curgă-n zare. Da, am şoptit poezii în amurg, târziu, Am alungat boli şi m-am rugat, eu ştiu, Am desenat zâmbete pe nori, De toate-s vinovată dar îndurare voi!" Judecătorul mă priveşte inert, Ascultă, cântăreşte şi, apoi, dispune, încet: "- De to Less