Viaţa are al ei dat
Uneori, se întâmplă să cred că s-a spus tot,
că nu mai sunt cuvinte.
Şi nici gânduri.
Nici simţire.
Uneori, se-ntâmplă să simt că nu mai pot
să trăiesc.
Nu mai pot să simt ură sau iubire.
Alteori, simt că nu mai pot să strig
dar,...
More
Viaţa are al ei dat
Uneori, se întâmplă să cred că s-a spus tot,
că nu mai sunt cuvinte.
Şi nici gânduri.
Nici simţire.
Uneori, se-ntâmplă să simt că nu mai pot
să trăiesc.
Nu mai pot să simt ură sau iubire.
Alteori, simt că nu mai pot să strig
dar, totodată, ştiu că nu mai pot să tac
şi vreau să fug de mine şi nu mai vreau să plâng,
mă uit în jur şi-nvăţ cum să mă prefac.
Uneori, se-ntâmplă s-alerg spre nicăieri,
să caut totul, să nu găsesc nimic,
să nu primesc răspunsuri la simple întrebări,
să vreau să spun totul dar să nu ştiu ce să zic.
Alteori, încerc să aflu care este rostul,
unde duce drumul pe care am pornit,
care-i recompensa şi care este costul,
cum arată lumea din care am venit?
Altă dată, deşi n-am întrebat, am primit răspunsuri,
deşi nu am chemat-o, Divinitatea mi s-a arătat,
când credeam c-am să cobor, am întrezărit suişuri
şi-am ştiut că viaţa are al ei dat.
06.
03.
2010
Less