Mărturisire
în loc de
Cuvânt introductiv
30 decembrie 2008.
Dimineaţa.
Ca de obicei, în bucătăria casei mari, ne bem cafeaua.
O
îndeletnicire ce face parte din obişnuinţă.
În lunile de iarnă, când timpul se plictiseşte şi
lâncezeşte, căutându-şi unghere...
More
Mărturisire
în loc de
Cuvânt introductiv
30 decembrie 2008.
Dimineaţa.
Ca de obicei, în bucătăria casei mari, ne bem cafeaua.
O
îndeletnicire ce face parte din obişnuinţă.
În lunile de iarnă, când timpul se plictiseşte şi
lâncezeşte, căutându-şi unghere ascunse, când pisicile dau buzna în casă atunci când deschizi uşa
spre frigul de afară, ei bine, într-un astfel de timp, într-o astfel de zi, am încercat să-mi dezmorţesc
compania.
Nevastă-mea citeşte cu voce tare din una din cărţile lui Vladimir Megre, autorul volumului
mai cunoscut „Anastasia”.
Lectura ei curge.
Curge când cu inflexiuni de timbru, când şoptit,
căutând să creeze şi atmosfera, şi personajele.
Pe la începutul lecturii se vorbea despre Eu-l
fiecăruia şi despre Ele.
Nu aceea şi aceea, doar despre Ele.
Ele sunt cele care – aşa se deduce din
lectură – ne diriguiesc încercările noastre de a face mai mult, în plus sau diferit de ceea ce fac
ceilalţi.
Ele au fost cele ce l-au determinat pe Megre să scrie.
Şi ce să s
Less