FRĂMÂNTĂRI

În fiecare tristeţe e un optimism Mâine e o zi. Şi ar trebui să fie la fel ca toate celelalte. Şi totuşi va fi altfel. Va fi la fel ca altele ca ea, de regulă două pe an, lăsate în urmă odată cu anii. Şi cu cât cei ce urmează, ar trebui să mă schimbe în... More

În fiecare tristeţe e un optimism Mâine e o zi. Şi ar trebui să fie la fel ca toate celelalte. Şi totuşi va fi altfel. Va fi la fel ca altele ca ea, de regulă două pe an, lăsate în urmă odată cu anii. Şi cu cât cei ce urmează, ar trebui să mă schimbe în obişnuinţă, deprinderea, nu ştiu de unde dobândită, căci nu am mai regăsit-o la alţii, se accentuează. Apropierea fiecărui sfârşit de an de viaţă, sau calendaristic, mă întristează. Sunt zile de moment de adevăr, în care cel mai bine mă simt în intimitatea mea. Încerc să-mi ţin doar semideschis ochiul din mine ce vrea să se deschidă şi să-mi arate toate cele neîmplinite. Şi am tresăriri ce uneori sunt icnete de fior, când mici adevăruri, mici desprinderi din lumea reală, cea făptuită, în care exist, îmi dau de înţeles că, de fapt, acelea nu-s adevăruri. Cele cu adevărat adevărate au rămas pe marginea drumului, iar eu, din goana maşinii, nu le-am mai văzut. Vreau să mă regăsesc astăzi, căci protocolul de mâine nu-mi va da răgaz Less