Aceasta scrisoare a fost încă din zorii creştinismului un manifest misionar pentru respectarea zilei de Duminică, ca zi sfânta de odihnă şi reculegere, precum şi împotriva sabatarienilor, acele comunităţi creştine care se înverşunau să faca opozitie,...
More
Aceasta scrisoare a fost încă din zorii creştinismului un manifest misionar pentru respectarea zilei de Duminică, ca zi sfânta de odihnă şi reculegere, precum şi împotriva sabatarienilor, acele comunităţi creştine care se înverşunau să faca opozitie, ţinând sâmbata, în ciuda faptului că ziua de Duminica se generalizase în intreaga Biserica şi că Sfântul Constantin cel Mare, cel Întocmai cu Apostolii, dăduse un decret de stat, care declara Duminica zi de odihnă în tot Imperiul Roman. Există dovezi conform cărora, în ciuda acestui fapt, unele comunităţi de creştini continau să ţină cea de-a a şaptea zi a săptămânii.
Astfel, oamenii simpli din Friaul, nordul Italiei, precum şi, începând din secolul al II-lea, Biserica Culdee din Scoţia sau, pe la anul 1310, creştinii din Boemia se înverşunau să facă opoziţie.
Chiar în Rusia, atât de ortodoxă, au existat de asemenea creştini, sabatarieni, numit subotnici (de la cuvantul Суббота, care în limba rusă înseamnă sâmbătă). O mişcare sabatar
Less
